La nivel mondial, aproximativ 450 de milioane de persoane suferă de o formă de boală mintală. În timp ce boli precum tulburarea de anxietate, depresia și tulburările de alimentație sunt cunoscute pe scară largă și întâlnite mai frecvent în rândul populației, există o multitudine de boli psihiatrice rare cu care medicii se pot întâlni. Deși aceste tulburări sunt rar întâlnite, este important ca medicii să rămână conștienți de ele pentru a asigura un diagnostic și un tratament adecvat pentru pacienții cu aceste boli. Aceste sindroame psihiatrice rare variază de la reacții la situații copleșitoare, iluzii ca urmare a unei leziuni cerebrale traumatice și manifestări specifice datorate prezenței altor sindroame psihiatrice.
Sindromul Capgras
Sindromul Capgras, numit după psihiatrul francez care a descris „iluzia dublurilor”, este o iluzie de identificare greșită. Se caracterizează prin convingerea iluzorie a unei persoane că o persoană pe care o cunoaște, de obicei un soț sau un alt membru apropiat al familiei, a fost înlocuită de un impostor cu aspect identic sau de mai multe dubluri.
Sindromul Capgras apare cel mai adesea la pacienții cu schizofrenie, deși a fost raportat, de asemenea, la pacienții cu demență sau epilepsie, precum și la pacienții care au suferit leziuni cerebrale traumatice. Sindromul Capgras este de obicei gestionat prin tratamentul tulburărilor de bază și implică de obicei medicamente antipsihotice. Cu toate acestea, tratamentele de îmbunătățire cognitivă și strategiile nonfarmacologice care diminuează dezorganizarea ar trebui utilizate la pacienții cu demență.
Deși există foarte puține cazuri documentate de pacienți cu sindrom Capgras, anul trecut au apărut două cazuri noi la pacienți cu boala Parkinson. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să creadă că ar putea exista o corelație între apariția sindromului Capgras și boala Parkinson cu demență. Deși nu se cunoaște cauza neurologică care stă la baza sindromului Capgras, unii cercetători susțin că acesta este cauzat de creșterea nivelului de dopamină din cauza factorilor de stres din timpul vieții sau a medicamentelor, în timp ce alții cred că leziunile cerebrale sunt o cauză posibilă.
Sindromul Fregoli
Sindromul Fregoli poartă numele actorului italian Leopoldo Fregoli, care era renumit pentru abilitatea sa de a-și schimba rapid înfățișarea în timpul actului său scenic. Sindromul Fregoli este, în esență, inversul sindromului Capgras. Este, de asemenea, o iluzie de identificare greșită și se caracterizează prin credința unei persoane că persecutorii sau persoanele familiare pot lua înfățișarea unor străini, în sensul că persoane diferite sunt de fapt o singură persoană care își schimbă înfățișarea sau care apare deghizată.
Ca și în cazul sindromului Capgras, sindromul Fregoli apare cel mai adesea la pacienții cu schizofrenie, deși a fost raportat și la pacienții cu demență sau epilepsie și la cei care au suferit leziuni cerebrale traumatice. Terapia pentru sindromul Fregoli implică, de asemenea, tratarea tulburărilor de bază și implică, de obicei, medicamente antipsihotice. Tratamentele de îmbunătățire cognitivă și abordările non-farmacologice care diminuează dezorganizarea ar trebui utilizate în cazurile de demență.
Un studiu din 2017 a folosit hipnoza la pacienții cu sindrom Fregoli pentru a testa cât de puternice erau convingerile lor. Participanții la studiu au fost expuși la un străin pe care nu l-au întâlnit niciodată, dar care ar fi crezut că îl cunosc pe acest individ și că este deghizat. Cercetătorii au contestat acest lucru spunându-le participanților să se concentreze asupra vocii străinului și au testat, de asemenea, dacă participanții puteau identifica străinul într-o fotografie. După hipnoză, s-a constatat că mai mult de jumătate dintre participanți susțineau în continuare că îl cunosc pe străin și își mențineau convingerile.