Mantrele, cântecele sacre, sunt de toate formele și dimensiunile. Ele pot fi compuse din propoziții, cuvinte singulare sau chiar silabe unice; ele pot fi perfect inteligibile sau complet mistificatoare (cel puțin pentru cei neinițiați).
Mantrele cu o singură silabă, cunoscute sub numele de mantre bija (semințe), sunt cele mai ușor de reținut și de recitat; ele sunt, de asemenea, cele mai puternice. Se crede că, așa cum o sămânță mică conține un copac maiestuos, fiecare bija conține cantități vaste de înțelepciune spirituală și forță creatoare. Una dintre cele mai vechi și mai cunoscute dintre aceste semințe este om.
Om este frecvent numită pranava, literal „zumzet”, un cuvânt care derivă din pranu, „a reverbera”, și în cele din urmă din rădăcina nu, „a lăuda sau a porunci”, dar și „a suna sau a striga”. Este expresia audibilă a fundamentului transcendental, fără atribuții, al realității.
Om este „sămânța primordială” a universului – această lume întreagă, spune un text antic, „nu este nimic altceva decât om”. Este, de asemenea, considerat a fi mantra rădăcină din care apar toate celelalte mantre și care înglobează esența celor mai multe mii de versete din cele mai sfinte texte ale hinduismului, Vedele. Potrivit Katha Upanishad (2.15), om este „cuvântul pe care îl repetă toate Vedele.”
Ca atare, om este sămânța meditativă prin excelență. Patanjali – care a scris Yoga Sutra și este considerat părintele yoga clasice – a învățat că atunci când cântăm această silabă sacră și contemplăm simultan semnificația ei, conștiința noastră devine „cu un singur punct: și pregătită pentru meditație”. Într-un comentariu la Yoga Sutra, înțeleptul antic Vyasa a notat că, prin incantarea om, „sufletul suprem este revelat”. În aceeași ordine de idei, savantul tibetan Lama Govinda a scris că om exprimă și conduce la „experiența infinitului din noi”. Astfel, incantarea lui om poate fi cel mai simplu mod de a atinge Divinul din interiorul propriului sine.
Yoghinii meditează adesea asupra celor patru „măsuri”, sau părți, ale lui om. Deși se scrie în mod obișnuit om, mantra este de fapt formată din trei litere, a,u și m. (În sanscrită, ori de câte ori un a inițial este urmat de un u, acestea se unesc într-un sunet lung o). Fiecare dintre aceste trei părți are numeroase asocieri metafizice, care la rândul lor servesc drept semințe meditative. De exemplu, a (pronunțat „ah”) reprezintă starea noastră de veghe, care este, de asemenea, conștiința subiectivă a lumii exterioare; u (pronunțat „ooh”) este starea de visare, sau conștiința lumii noastre interioare de gânduri, vise, amintiri și așa mai departe; iar m este starea fără vise a somnului profund și experiența unității supreme.
Contemplând semnificația fiecăreia dintre aceste litere pe măsură ce le cântăm, suntem conduși prin cele trei stări ale conștiinței noastre obișnuite până la cea de-a patra parte a mantrei, anusvara (sunetul de după): om. Vibrația se dizolvă încet în tăcere, simbolizând starea transcendentă a conștiinței, echivalată cu Brahman (Absolutul). Această tăcere este coroana mantrei; ea este descrisă în Maitri Upanishad ca fiind „liniștită, fără sunet, fără frică, fără durere, fericită, satisfăcută, statornică, neclintită, imobilă, nemuritoare, neclintită, durabilă.”
.