Abstract
Background: Simptomele asemănătoare astmului sunt frecvente la cei aflați sub constrângere fizică. S-a demonstrat că 21% dintre sportivii cu presupus astm nu au avut nicio dovadă obiectivă la evaluare (1).
Personalul militar care dezvoltă simptome de astm este frecvent declarat inapt pentru serviciu până la revizuirea medicală. Acest lucru are ramificații pentru recrut și duce la costuri de asistență medicală care pot fi evitate.
Obiective: – Să cunoaștem procentul de recruți referiți cu astm care au dovezi obiective la evaluare.
– Să înțelegem efectele tratamentului asupra capacității de a reveni la îndatoriri fără restricții la personalul militar.
Metode: O revizuire retrospectivă a personalului militar cu un diagnostic presupus de astm (iulie 2012 – iunie 2016). Diagnostic bazat pe o îmbunătățire cu mai mult de 12% a volumului expirator forțat într-o secundă (FEV1) la un beta-agonist inhalat cu acțiune scurtă (SABA) și/sau un test de provocare cu metacolină pozitiv. Tratamentul astmului a fost ajustat în conformitate cu orientările British Thoracic Society (BTS).
Rezultate: 40% (48/121) dintre presupușii astmatici nu au avut dovezi obiective de astm. 60% (44/73) dintre cei cu astm nu urmau niciun tratament sau doar SABA. Tratamentul adecvat a însemnat că, după revizuire, 46/50 (92%) pacienți care au fost retrogradați temporar au fost ulterior recomandați pentru îndatoriri nerestricționate.
Concluzii: La sesizare, majoritatea recruților nu primeau niciun tratament sau doar SABA inhalat. Tratamentul adecvat a permis o revenire la îndatoriri nerestricționate în majoritatea cazurilor. Referirea promptă pentru investigații și titrarea tratamentului este susceptibilă de a reduce timpul de întrerupere a serviciului.
1) Dickinson JW et al. Impactul schimbărilor în criteriile de astm IOC-MC: o perspectivă britanică. Thorax. 2005;60(8):629-32.