En Español, Guía de terapias para la afasia
Există două categorii generale de terapii, iar cei mai mulți clinicieni le folosesc pe ambele:
- Terapiile bazate pe deficiențe vizează îmbunătățirea funcțiilor lingvistice și constau în proceduri în care medicul stimulează în mod direct anumite abilități de ascultare, vorbire, citire și scriere.
- Terapiile bazate pe comunicare (numite și terapii bazate pe consecințe) au ca scop îmbunătățirea comunicării prin orice mijloace și încurajează sprijinul din partea îngrijitorilor. Aceste terapii constau adesea în interacțiuni mai naturale care implică provocări comunicative din viața reală.
Deciziile privind abordarea depind de nevoile și dorințele unei persoane. Terapia pentru o deficiență foarte ușoară este probabil să difere de terapia pentru o deficiență foarte severă. De asemenea, terapia se schimbă în timp, pe măsură ce persoana cu afazie se îmbunătățește.
Terapii bazate pe deficiență
O persoană cu afazie dorește inițial să vorbească mai bine și să înțeleagă limbajul vorbit de alții. Prin urmare, logopedii încearcă să repare ceea ce este stricat. Terapiile se concentrează atenția unei persoane asupra sarcinilor care îi permit să înțeleagă și să vorbească cu cât mai mult succes posibil. O ședință de terapie poate fi singurul moment al zilei în care mecanica mentală a limbajului este exersată cu o frustrare minimă.
Timp aparent limitat cu un terapeut poate fi completat cu teme pentru acasă și programe pe calculator. Programele de calculator au fost concepute pentru a exersa găsirea cuvintelor, înțelegerea și probleme din viața reală, cum ar fi schimbul de bani. Timpul de terapie poate fi prelungit cu asistență ghidată profesional de către îngrijitori.
Cercetătorii clinici au dezvoltat terapii axate pe o zonă specifică a tulburărilor de limbaj, cum ar fi recuperarea verbelor și formularea structurii propozițiilor. Un exemplu de tratament experimental include utilizarea unui terapeut virtual care vorbește de pe un monitor de calculator. O mare parte din cercetarea clinică a fost dedicată furnizării de dovezi pentru eficacitatea terapiilor bazate pe deficiențe.
Terapii bazate pe comunicare
Deși o persoană cu afazie își dorește cel mai mult să vorbească mai bine, comunicarea poate fi în continuare frustrantă. Tratamentele orientate spre comunicare, în parte, ajută persoana să transmită mesaje și sentimente cu mijloace alternative de comunicare. Se spune, de asemenea, că această orientare implică strategii compensatorii. În plus, o persoană este încurajată să folosească orice abilitate lingvistică rămasă care reușește să transmită mesaje. Prin urmare, activitățile bazate pe comunicare continuă să fie parțial „bazate pe limbaj” și este probabil să încorporeze simultan obiective bazate pe deficiență.
Specialiștii în reabilitare sunt atenți la consecințele dizabilității asupra calității vieții. Terapeuții logopedici se înrolează în activități de grup pentru a facilita participarea unei persoane la viața de zi cu zi. Putem auzi aceste activități denumite abordări sociale sau abordări bazate pe participare. Metodele variază de la oferirea unor contexte semnificative în cadrul unui centru de reabilitare până la aventurarea în afara acestor centre. Aceste metode pot pune accentul pe o revenire la activitățile și interacțiunile anterioare, dar, de asemenea, există câteva centre cu personal voluntar care creează efectiv o nouă comunitate pentru persoanele cu afazie.
Exemple de terapii specifice
Există multe denumiri pentru terapiile pentru afazie. Unele reprezintă ușoare variații ale unor proceduri fundamentale și s-ar putea exagera spunând că există tot atâtea metode câte terapeuți există. Cu toate acestea, anumite metode sunt oarecum unice și bine-cunoscute, iar cercetătorii clinici investighează noi strategii sau noi riduri pentru strategiile consacrate. În cele ce urmează sunt prezentate câteva exemple de terapii specifice.
Terapie bazată pe afectare
Terapie indusă de constrângere (CIT): Această terapie este modelată după o terapie fizică pentru paralizie, în care un pacient este „forțat”, de exemplu, să folosească o parte a corpului afectată, deoarece partea bună a fost restricționată sau constrânsă. Aplicând acest principiu la funcțiile de comunicare, o persoană cu afazie poate fi constrânsă în folosirea gesturilor intacte pentru a o îndruma să folosească limbajul vorbit afectat.
O a doua componentă, și poate mai bine cunoscută, a acestui tratament este faptul că este mai intensivă decât programele tipice de terapie și durează o perioadă relativ scurtă. De exemplu, terapia poate fi administrată timp de trei ore zilnic, timp de două săptămâni. Studiile privind CIT s-au extins dincolo de Germania și Houston, dar nu este încă acoperită de asigurări.
Terapia indusă de constrângere este aproape opusă strategiilor compensatorii, în care persoana cu afazie este încurajată să folosească abilitățile intacte de comunicare. Este probabil ca un terapeut să folosească ambele abordări.
Terapia de intonație melodică (MIT): Dezvoltată de Robert Sparks în Boston, MIT se bazează pe observația că unele persoane cu afazie „cântă mai bine decât să o spună”. Metoda constă într-o serie de etape în care o persoană exersează o producție melodică artificială de propoziții. A fost recomandată pentru persoanele cu un tip de afazie expresivă și cu o bună înțelegere. Suntem atenți să urmărim individul care vorbește mult mai bine cu intonație melodică, dar nu reușește să transpună această performanță în conversația naturală.
Telereabilitare: Procedurile stabilite sunt furnizate pe internet cu camere web, astfel încât terapeutul și persoana cu afazie să se poată vedea și auzi reciproc. Nu este încă disponibilă pe scară largă și nu este încă acoperită de Medicare, este în curs de dezvoltare de către William Connors în Pittsburgh.
Metode specifice bazate pe comunicare
Terapia PACE (Promoting Aphasics’ Communicative Effectiveness): Această procedură este o ușoară variație a exercițiului de bază de numire a imaginilor, dar ajustările introduc elemente de conversație în interacțiune Aceste ajustări includ ca persoana cu afazie și terapeutul să transmită mesaje pe rând, imagini pentru mesajele ascunse de ascultător și o alegere liberă a modalităților de transmitere a mesajelor. Dezvoltată de Jeanne Wilcox și Albyn Davis în Memphis, se pare că a fost populară în Europa, unde au fost realizate majoritatea studiilor.
Coaching conversațional: Dezvoltată de Audrey Holland în Arizona, această strategie are ca scop creșterea încrederii comunicative prin practicarea unor conversații scenarizate. Cu ajutorul lui Leora Cherney din Chicago, această metodă a fost integrată într-un program de calculator. Numit „AphasiaScripts”, acesta include un terapeut virtual pentru a oferi ajutor persoanei cu afazie.
Conversația susținută: Inițiată de Aura Kagan în Toronto, Canada, conversația susținută este o strategie particulară pentru creșterea încrederii comunicative care se găsește în mod obișnuit în grupurile de sprijin comunitar. Voluntarii sunt instruiți să se angajeze în conversații reale cu persoane care suferă de afazie. Au fost descrise terapii similare, numite „terapie de conversație” sau „conversații susținute” (scaffolded conversations).”
Un comentariu general
Există multe alte terapii, iar cele mai multe dintre terapiile menționate sunt studiate continuu pentru eficacitatea lor. Un logoped adaptează un program de terapie în funcție de dorințele și abilitățile fiecărui client în parte, luând în considerare, de asemenea, capacitățile unității de reabilitare și disponibilitatea sprijinului din partea îngrijitorilor.
Scris de G. Albyn Davis, Ph.D., CCC-SLP (Feb 2011)
.