Limbajul figurativ joacă adesea un rol crucial în condensarea limbajului și în extinderea sensului.
Cel mai general, limbajul figurat se referă la limbajul care nu este literal: sugerează o comparație cu altceva, astfel încât un lucru este văzut în termenii altuia. De exemplu, expresia lacrimi feroce (personificarea lacrimilor) este figurativă, deoarece lacrimile nu pot acționa cu adevărat într-un mod feroce, așa cum pot face oamenii. Această frază este condensată (este scurtă) și sugestivă (sugerează o mulțime de semnificații). Pentru a o înțelege, trebuie să ne gândim cum este să fii feroce și cum ar putea fi lacrimile în acest fel. Când o facem, adunăm câteva posibilități: lacrimile fioroase ar putea fi, să zicem, motivate de furie, intensitate, putere, agresivitate, sfidare, violență, sălbăticie sau poate ceva necontrolat. S-ar putea simți că te rănesc. Limbajul figurat ne provoacă să explorăm multe sensuri posibile și să ne gândim dincolo de sensul literal sau evident al cuvintelor.
Ca un alt exemplu, luați în considerare afirmația dragostea mea este ca un trandafir roșu, roșu. Aceasta este o afirmație figurativă (din punct de vedere tehnic, folosind o comparație), deoarece persoana iubită nu este literalmente un trandafir, ci o ființă umană. Imaginea unui trandafir roșu este foarte sugestivă, în timp ce comparația dintre persoana iubită și un trandafir pare simplă. Întrebați-vă, care sunt toate lucrurile pe care le asociați cu un trandafir roșu? Apoi, întrebați-vă cum puteți corela aceste asocieri cu dragostea vorbitorului. Acest exemplu arată puterea expansivă a limbajului poetic.
Mult din ceea ce citim poate fi luat ca fiind literal. Cerul de seară era întunecat; el a privit în sus; s-a simțit rău. Limbajul figurat se referă la limbajul care nu este folosit în mod literal – este folosit în mod abstract, indirect și adesea în mod sugestiv. Seara se întinde pe cer ca un pacient eterizat pe o masă. Aici avem o seară (un lucru), răspândire (o acțiune), un pacient (un lucru), eterizare (o acțiune) și o masă (un lucru). Dar o seară nu este un pacient drogat întins pe o masă, poate gata să fie operat; această descriere nu poate fi adevărată la propriu (nu există nici pacient, nici eterizare, nici masă, iar serile nu se întind la propriu împotriva cerului); acest limbaj este folosit la figurat, este foarte sugestiv și se învârte în jurul unei asemănări (ca).
- Certe cuvinte sunt folosite în moduri neobișnuite, neliterale, nestandardizate, exagerate sau metaforice? Ce efect au aceste figuri de stil?
- Ce cuvinte sau expresii sunt folosite la propriu (denotă ceva literal) și care sunt folosite la figurat (conturează ceva figurat)?
- Cum sugerează limbajul figurat un anumit sens? Există mai mult de un sens pe care îl sugerează?
- Ce stare de spirit sau sentiment este evocat prin intermediul acestui limbaj figurativ, neliterar?
Imagistică: atunci când limbajul figurativ (ca metafora sau comparația) evocă ca un fel de imagine mentală oricare dintre cele cinci simțuri, numim aceasta imagistică. „Ea este soarele” (o asemănare) sugerează imagini de lumină și căldură (simțurile văzului și atingerii); astfel, ea este asemănată – comparată – cu soarele în mod pozitiv prin intermediul imaginii. Și apoi, desigur, soarele sugerează, de asemenea, dătător de viață, precum și ideea de a fi un centru pentru lucrurile care se învârt în jurul său. Așa cum am menționat mai sus, limbajul figurat condensează și extinde sensul. Astfel, în propoziția scurtă ea este soarele, multe sunt sugerate prin comparație: pentru vorbitorul cuvintelor, ea este sau poate reprezintă valorile sau puterile de a da lumină, de a da viață, de a da căldură și un fel de centru stabil. Vorbitorul ar fi putut spune, în schimb, ea este totul, dar acest lucru nu este deloc poetic: nu sunt evocate simțuri sau imagini mentale expansive.
- Ce imagini – imagini sau sensuri care sunt evocate în cuvinte – sunt prezente în poem? Ce imagini sunt cele mai izbitoare sau mai frecvente (de exemplu, imagini ale întunericului, ale luminii, ale plantelor, ale corpurilor oamenilor) și ce sugerează acestea?
- Există o imagine dominantă în poem (de exemplu, poemul continuă să menționeze o anumită imagine vizuală, sau un anumit miros, un anumit tip de iluminare, sau chiar ceva vag, cum ar fi o culoare)?
- Ce imagini par legate sau conectate între ele?
- Ce stare sau atmosferă este creată de imagini?
- Ce detalii ale imaginilor ies în evidență? De ce?
- Ce simț (dacă există vreunul) pare să domine poemul: văzul, sunetul, gustul, atingerea, mirosul?
Aluzie. Poezia conține uneori scurte referiri la lucruri din afara ei – o persoană, un loc, o altă scriere – care îi extind, clarifică sau complică sensul. Uneori acestea sunt evidente și directe, iar alteori sunt subtile, indirecte și discutabile. Aluziile sunt frecvent trimiteri făcute la alte texte (de exemplu, o aluzie la Biblie sau la un alt poem).
- Ce aluzii, dacă există, puteți detecta?
- Ce efect au aluziile asupra poeziei?
- Este aluzia directă sau indirectă, intenționată sau subtilă?
- Dacă este o aluzie literară, cum se raportează ea la textul original?