Oamenii care vorbesc cu ei înșiși nu sunt nebuni, sunt de fapt niște genii

„Dacă aș fi untul meu de corp cu smoothie de piersici, unde m-aș afla?” Spun nimănui în timp ce îmi caut loțiunea preferată. Apoi: „Aha! Iată-te. Te-ai rostogolit sub patul meu.”

Vorbesc mult cu mine însămi. Și nu mă refer doar în intimitatea propriei mele case. Vorbesc cu mine însumi în timp ce merg pe stradă, când sunt la birou sau când sunt la cumpărături.

Gânditul cu voce tare mă ajută să materializez ceea ce gândesc. Mă ajută să dau sens lucrurilor.

De asemenea, mă face să par nebun. Oamenii nebuni vorbesc cu ei înșiși, nu? Ei conversează cu vocile din capul lor. Dacă nu vorbești cu nimeni, toată lumea crede că ești un bolnav mintal.

Sunt sigur că mulți oameni m-au văzut rătăcind pe străzile din New York și s-au gândit: „Dependența de crack este puternică la ăsta.”

Sunt sigur că semăn îngrijorător de mult cu Gollum din „Stăpânul Inelelor” când se dăruiește „prețioasei” sale.”

Bine, gluma este pe seama nemernicilor care mă judecă și care mă privesc din ochi în tren. (Apropo, TE VĂD!).

Se pare că a vorbi cu tine însuți este un semn de geniu.

Cei mai deștepți oameni de pe pământ vorbesc cu ei înșiși. Priviți monologurile interioare ale celor mai mari gânditori. Priviți poezia! Uitați-vă la istorie!

Albert Einstein vorbea cu el însuși. Nu era un fluture sociabil avid când creștea și prefera să rămână singur.

Einstein.org relatează că „obișnuia să își repete propozițiile pentru el însuși cu voce joasă.”

Așa că, vedeți? Nu sunt singur și nu sunt complet nebun. Sunt doar foarte deștept. Ha!

Să vorbești singur îți face creierul să lucreze mai eficient.

Într-un studiu tipărit în Quarterly Journal of Experimental Psychology, psihologii Daniel Swigley și Gary Lupya au emis ipoteza că vorbitul cu tine însuți este de fapt benefic.

Toți suntem vinovați de asta, nu? Am putea la fel de bine să o sărbătorim și să studiem beneficiile.

Într-un experiment, Swigley și Lupya au dat la 20 de persoane numele unui obiect (cum ar fi o pâine sau un măr), pe care li s-a spus să îl găsească în supermarket.

În timpul primului set de încercări, participanții au fost legați la tăcere. În al doilea set, ei au repetat numele obiectului cu voce tare în timp ce îl căutau în magazin.

Potrivit Live Science, subiecții testului au găsit obiectul cu mai multă ușurință atunci când au vorbit singuri în timp ce căutau. A spune lucrurile cu voce tare stârnește memoria. Consolidează scopul final și îl face tangibil.

Să vorbești cu voce tare cu tine însuți te ajută doar atunci când știi de ce ai nevoie.

Dacă vrei să găsești ceva, rostirea cu voce tare a numelui obiectului este utilă doar atunci când ești familiarizat cu aspectul acestuia.

Trebuie să știi ce anume cauți; altfel, nu vei face decât să te confunzi. Potrivit lui Lupyan:

Să vorbești singur nu este întotdeauna de ajutor – dacă nu știi cu adevărat cum arată un obiect, rostirea numelui acestuia poate să nu aibă niciun efect sau chiar să te încetinească. Dacă, pe de altă parte, știi că bananele sunt galbene și au o anumită formă, spunând banană, activezi aceste proprietăți vizuale în creier pentru a te ajuta să le găsești.

Cu alte cuvinte, nu poți da sens unui lucru fără să știi cu ce ai de-a face. Dacă știi de ce ai nevoie și îi verbalizezi numele, îți vei spori șansele de a-l găsi.

Înveți în copilărie vorbind singur.

Bebelușii învață să vorbească ascultând adulții și imitând ceea ce spun ei. Vorbirea este o chestiune de practică.

Trebuie să ne auzim vocile pentru a învăța cum să le folosim.

Potrivit Live Science, „vorbirea autodirijată poate ajuta la ghidarea comportamentului copiilor, copiii luându-se adesea pe ei înșiși pas cu pas prin sarcini cum ar fi legarea șireturilor de la pantofi, ca și cum și-ar reaminti să se concentreze pe treaba pe care o au de făcut.”

Gândiți-vă la toți prichindeii pe care îi cunoașteți. Nu i-ați văzut vorbind singuri în timp ce se joacă cu o mașinuță de jucărie sau cu animalul de pluș preferat?

Un copil mic poate rămâne concentrat vorbind despre problemele sale.

Dacă un băiețel se joacă cu mașinuțele sale de jucărie, el ar putea spune: „Mașinuța mică poate intra prin ușa aceasta de garaj, dar camionul mare este prea mare”. În același timp, el va testa care dintre mașinuțe încape în interiorul garajului de jucărie.

Un copil învață vorbind prin acțiunile sale. Procedând astfel, el își amintește pentru viitor cum a rezolvat problema. Faptul că vorbește prin ea îl ajută să dea un sens lumii.

Să vorbești cu tine însuți te ajută să-ți organizezi gândurile.

Ce mă ajută cel mai mult când vorbesc cu mine însumi este faptul că reușesc să organizez nenumăratele gânduri nebunești care îmi umblă dezlănțuite prin creier.

Să-mi aud problemele vocalizate îmi calmează nervii. Sunt propriul meu terapeut: Eu cu vocea exterioară mă ajută pe mine cu creierul interior să trec peste problemele mele.

Potrivit psihologului Linda Sapadin, a vorbi cu voce tare cu tine însuți te ajută să validezi deciziile importante și dificile. „Vă ajută să vă clarificați gândurile, să vă orientați spre ceea ce este important și să consolidați orice decizie pe care o aveți în vedere.”

Toată lumea știe că cea mai bună cale de a rezolva o problemă este să o discutați. Din moment ce este problema ta, de ce să nu o faci cu tine însuți?

Să vorbești cu tine însuți te ajută să îți atingi obiectivele.

Să faci o listă de obiective și să îți propui să le atingi poate fi greu de făcut. Poate fi copleșitor.

Să vorbești cu tine însuți despre aceste obiective este o modalitate mult mai stabilă de a le atinge. Dacă vă parcurgeți singur procesul, fiecare pas va părea mai puțin dificil și mai concis.

Aceste lucruri vor părea dintr-o dată realizabile și veți fi mai puțin temător în legătură cu scufundarea în problemă.

Cum spune Sapadin, „Spunând cu voce tare vă focalizează atenția, întărește mesajul, vă controlează emoțiile dezlănțuite și vă filtrează distragerile.”

Pune lucrurile în perspectivă și vă pune pe picioare.

Să vorbești cu tine însuți înseamnă că ești autosuficient. La fel ca Albert Einstein, care „a fost foarte talentat și a dobândit devreme în viață abilitatea de a-și exploata talentele”, oamenii care vorbesc cu ei înșiși sunt foarte competenți și se bazează doar pe ei înșiși pentru a-și da seama de ce au nevoie.

Noi, „nebunii”, suntem cei mai eficienți și mai inteligenți dintre toți. Ne facem timp să ne ascultăm vocile interioare, cu voce tare și cu mândrie!

.