Software-ul încorporat este similar cu firmware-ul, deoarece, de obicei, au aceeași funcție. Cu toate acestea, acesta din urmă este un tip special de software încorporat care este scris în memorie nevolatilă (cum ar fi ROM sau EPROM), care nu poate fi modificată cu ușurință – de unde și denumirea de „firmă” – și este utilizat în principal pentru rularea sau pornirea dispozitivului. În schimb, software-ul încorporat este utilizat pentru funcționarea generală a dispozitivului.
Software-ul încorporat poate fi foarte simplu, cum ar fi cel utilizat pentru controlul iluminatului în locuințe, și poate rula pe un microcontroler pe 8 biți cu doar câțiva kilobiți de memorie, sau poate fi destul de complex, cum ar fi software-ul care rulează toate componentele electronice ale unei mașini inteligente moderne, cu comenzi de climatizare, de croazieră automată și de detectare a coliziunilor, precum și de control al navigației. Software-ul încorporat complex poate fi găsit, de asemenea, în sistemele de avionică ale avioanelor, în sistemele fly-by-wire foarte complexe utilizate în avioanele de vânătoare și chiar în sistemele de ghidare a rachetelor.
Principala diferență între software-ul încorporat și software-ul de aplicație este că primul este de obicei legat de un dispozitiv specific, servind ca sistem de operare propriu-zis, cu restricții legate de specificațiile acelui dispozitiv, astfel încât actualizările și adăugările sunt strict controlate, în timp ce software-ul de aplicație asigură funcționalitatea într-un computer și rulează deasupra unui sistem de operare complet real, astfel încât are mai puține restricții în ceea ce privește resursele.