Terminologie actualăEdit
Tulburarea de sadism sexual este termenul utilizat de versiunea actuală a Manualului de diagnostic și statistică (DSM-5) al Asociației Americane de Psihiatrie. Acesta se referă la „excitarea sexuală recurentă și intensă din cauza suferinței fizice sau psihologice a unei alte persoane, manifestată prin fantezii, impulsuri sau comportamente” (p. 696). Este clasificată ca fiind una dintre parafiliile, numită „tulburare algolagnică” (p. 685), care face parte dintre „preferințele anormale de activitate” (p. 685). Diagnosticul formal de tulburare de sadism sexual s-ar aplica dacă individul a acționat în urma acestor impulsuri cu o persoană care nu este consimțită sau dacă impulsurile îi provoacă individului o suferință semnificativă.
Sadomasochismul apare în versiunea actuală a Clasificării Internaționale a Bolilor (ICD-10) a Organizației Mondiale a Sănătății. Aceasta se referă la „preferința pentru activitatea sexuală care implică sclavie sau provocarea de durere sau umilință” (p. 172) și împarte sadomasochismul în sadism și masochism în funcție de faptul că individul preferă să fie cel care oferă sau cel care primește. ICD-10 specifică faptul că formele ușoare de sadomasochism „sunt utilizate în mod obișnuit pentru a spori o activitate sexuală altfel normală” (p. 172) și că diagnosticul s-ar aplica numai în cazul în care comportamentul este preferat sau necesar pentru gratificare sexuală. Afecțiunea este clasificată ca fiind una dintre tulburările de preferințe sexuale, care include parafiliile (p. 170).
Turba de coerciție parafilică se referă la preferința pentru parteneri sexuali fără consimțământ față de parteneri sexuali consimțitori. Se deosebește de tulburarea de sadism sexual prin faptul că, deși individul cu această tulburare poate provoca durere sau amenințări cu durerea pentru a obține complianța victimei, provocarea durerii nu este scopul real al individului. Afecțiunea este descrisă de obicei ca o parafilie și continuă să facă obiectul unor cercetări, dar nu apare în DSM sau ICD actuale. Termeni alternativi pentru această afecțiune au inclus Biastophilia, Coercive Paraphilic Disorder și Preferential Rape.
BDSM sau „bondage/discipline dominance/submission sadomasochism” este un termen colocvial care se referă la subcultura indivizilor care se angajează de bună voie în forme consimțite de durere sau umilire ușoară sau simulată. În prezent, nu este o afecțiune diagnosticabilă nici în sistemul DSM, nici în sistemul ICD. Termenii alternativi au inclus Bondage și disciplină (B&D), Dominare și supunere (D&S) și Sadism și masochism (S&M). În cercetarea științifică, această preferință sexuală a mai fost numită și modelul de comportament sexual hiperdominant. Spre deosebire de indivizii cu tulburare de sadism sexual sau tulburare parafilică coercitivă, indivizii cu hiperdominanță caută să provoace plăcere partenerului (partenerilor) lor prin durere/umilire.
Terminologie anterioarăEdit
Sadismul sexual este termenul folosit anterior de DSM-III-R, DSM-IV și DSM-IV-TR, unde era clasificat ca o parafilie. În aceste versiuni ale DSM, sadismul sexual se referea doar la provocarea de suferință reală (nu simulată) (p. 530). Afecțiunea a fost redenumită tulburare de sadism sexual în DSM-5.
Sadismul sexual a fost termenul folosit în DSM-III, clasificând afecțiunea ca fiind o parafilie. DSM-III a notat că „imaginile dintr-o parafilie, cum ar fi sclavia simulată, pot fi jucăușe și inofensive și pot fi puse în practică cu un partener care își dă consimțământul reciproc….În forme mai extreme, imaginile parafilice sunt puse în practică cu un partener care nu își dă consimțământul și sunt nocive și dăunătoare pentru partener” (p. 267). În DSM-III, sadismul sexual ar putea fi diagnosticat dacă:
- persoana provoacă în mod repetat și intenționat suferință unei persoane care nu este consimțită, pentru a experimenta excitare sexuală
- preferă în mod repetat sau exclusiv suferința simulată sau ușoară cu un partener sexual consimțit
- folosește suferință extinsă, permanentă sau potențial fatală pentru a obține excitare sexuală, indiferent de consimțământul celeilalte persoane.
Sadismul a fost termenul folosit de DSM-II. În acel manual, afecțiunea a fost clasificată ca o deviație sexuală, care a fost folosită pentru a descrie „indivizi ale căror interese sexuale sunt îndreptate în primul rând spre… coitus efectuat în circumstanțe bizare” (p. 44). Termenul „parafilie” nu exista în DSM-II, iar diagnosticele nu au avut criterii specifice până în DSM-III.
Sadismul sexual a fost sintagma menționată în DSM-I ca fiind una dintre deviațiile sexuale (p. 39), dar nici aceasta (și nici una dintre celelalte deviații sexuale) nu a primit o etichetă specifică sau criterii de diagnostic. Termenul de parafilie nu exista în DSM-II, iar diagnosticele nu au avut criterii specifice până în DSM-III.
Turba de personalitate sadică nu se referă de fapt la niciun interes sexual, și în schimb se referă la disprețul omniprezent pentru bunăstarea celorlalți. Este de obicei asociată cu un istoric de violență și infracționalitate (care poate include, dar nu se limitează la infracțiuni sexuale).
.