Uși tip foarfecă

Primul vehicul care a avut uși tip foarfecă a fost conceptul Alfa Romeo Carabo din 1968, proiectat de Marcello Gandini de la Bertone. Stilul ușilor a fost dictat de dorința lui Gandini de a avea un design inovator și de preocuparea sa în legătură cu vizibilitatea extrem de redusă din spate a mașinii. Pentru a da mașina înapoi, șoferul ar fi trebuit să ridice ușa și să-și aplece partea superioară a corpului în afara trapei pentru a vedea în spatele mașinii. Prima mașină de serie care a fost dotată cu aceste uși a fost un Lamborghini, Countach-ul lui Gandini; șasiul lat al mașinii sport a creat probleme similare cu cele întâlnite la Carabo, ceea ce a necesitat o configurație neobișnuită a ușilor. Această mașină sport a fost destul de nepractică pentru viața reală, deoarece, datorită designului neobișnuit, era imposibil să se facă backup fără ușile deschise larg. Așadar, astfel de uși au fost oferite inițial ca o măsură practică care îl ajuta pe șofer. În plus, ușile tradiționale cu deschidere prin rotire ar fi îngreunat ieșirea din vehicul din cauza pragurilor înalte ale ușilor. Ușile au fost folosite pe succesorul lui Countach, Diablo, pe înlocuitorul acestuia, Murciélago, și pe un derivat de serie redusă al lui Murciélago numit Reventón. Centenario este cea mai recentă mașină Lamborghini care prezintă ușile caracteristice. După ce a folosit stilul exotic al ușilor pentru mai multe dintre mașinile sale, producătorul italian a devenit sinonim cu implementarea ușilor tip foarfecă, care uneori sunt denumite colocvial „ușile Lambo”.