Validarea versiunii portugheze a Beck Depression Inventory-II într-un eșantion comunitar
.II într-un eșantion comunitar
Validarea versiunii braziliene în portugheză a Inventarului de Depresie de Beck-II numa eșantion da comunitate
Marcio Henrique Gomes-OliveiraI; Clarice GorensteinI,II; Francisco Lotufo NetoI; Laura Helena AndradeI; Yuan Pang WangI
Secția de Epidemiologie Psihiatrică (LIM-23), Institutul și Departamentul de Psihiatrie, Faculdade de Medicina, Universidade de São Paulo
Departamentul de Farmacologie, Institutul de Științe Biomedicale, Universidade de São Paulo
Autor corespondent
ABSTRACT
BACKGROUND: Inventarul de depresie Beck (Beck Depression Inventory (BDI)) este utilizat la nivel mondial pentru detectarea simptomelor depresive. Acest chestionar a fost revizuit (1996) pentru a corespunde criteriilor DSM-IV pentru un episod depresiv major. Am evaluat fiabilitatea și validitatea versiunii portugheze braziliene a BDI-II pentru adulții non-clinici.
METODE: Chestionarul a fost aplicat la 60 de studenți universitari în două ocazii. Ulterior, 182 de adulți care locuiesc în comunitate au completat BDI-II, Chestionarul de auto-raportare și Scala K10. Psihiatrii instruiți au realizat interviuri față în față cu respondenții folosind Interviul clinic structurat (SCID-I), Scala de depresie Montgomery-Åsberg și Scala de anxietate Hamilton. Analiza descriptivă, analiza de detectare a semnalului (Receiver Operating Characteristics), analiza de corelație și analiza funcției discriminante au fost efectuate pentru a investiga proprietățile psihometrice ale BDI-II.
REZULTATE: Coeficientul de corelație intraclasă al BDI-II a fost de 0,89, iar coeficientul alfa al lui Cronbach de consistență internă a fost de 0,93. Luând SCID ca standard de aur, punctul de tăiere de 10/11 a fost cel mai bun prag pentru detectarea depresiei, producând o sensibilitate de 70% și o specificitate de 87%. Validitatea concurentă (o corelație de 0,63-0,93 cu scalele aplicate simultan) și capacitatea de predicție a nivelului de severitate (peste 65% de clasificare corectă) au fost acceptabile.
CONCLUZIE: BDI-II este fiabil și valid pentru măsurarea simptomatologiei depresive în rândul populațiilor non-clinice braziliene vorbitoare de limbă portugheză.
Descriptori: Depresie; Scale psihometrice; Validitate; Beck Depression Inventory; Brazilia.
RESUMAT
OBJETIVOS: O Inventário de Depressão de Beck (IDB) este utilizat la nivel mondial pentru a detecta simptomele depresive. Acest chestionar a fost revizuit (1996) pentru a fi adaptat la criteriile DSM-IV pentru episodul depresiv major. Evaluarea fiabilității și a validității versiunii I în limba portugheză și în limba brăileană a IDB-I în cadrul unei clase de adulți care nu este clinică.
METODE: Chestionarul a fost administrat în două rânduri la 60 de studenți universitari. Ulterior, 182 de adulți care locuiesc în comunitate au completat IDB-II, chestionarul de auto-răspuns și scala K10. Psihiatrii instruiți au intervievat personal respondenții folosind interviul clinic structurat (SCID-I), scala de depresie Montgomery-Åsberg și scala de anxietate Hamilton. Analiza descriptivă, detectarea semnalului (Receiver Operating Characteristics), corelația și funcția discriminantă au fost efectuate pentru a investiga proprietățile psihometrice ale IBD-II.
REZULTATE: Coeficientul de corelație intraclasă al IBD-II a fost de 0,89, iar coeficientul alfa de consistență internă a fost de 0,93. Adoptând SCID ca standard de aur, punctul de tăiere de 10/11 a fost cel mai bun prag pentru a detecta depresia, atingând o sensibilitate de 70% și o specificitate de 87%. Validitatea concurentă (corelație de 0,63-0,93 cu scalele aplicate simultan) și capacitatea de predicție a severității (peste 65% de clasificare corectă a persoanelor depresive) au fost acceptabile.
CONCLUZIE: BDI-II este fiabil și valid pentru măsurarea simptomatologiei depresive în populația braziliană non-clinică vorbitoare de limbă portugheză.
Descriptorii: Depresie, scală de depresie, validitate, Inventarul de depresie Beck, Brazilia.
Introducere
Inventarul de depresie Beck (BDI) este un instrument de autoevaluare care este utilizat pe scară largă în întreaga lume. Inițial propusă de Beck și colegii săi, scala a fost revizuită în 1996 pentru a include criteriile DSM-IV pentru un episod depresiv major (MDE).1 BDI-II2 a fost tradus din engleză în alte câteva limbi și are proprietăți psihometrice solide în ceea ce privește aplicabilitatea și validitatea sa. Având în vedere prevalența ridicată a tulburărilor depresive, procesul de validare cuprinde o etapă esențială pentru a extinde utilizarea sa la o gamă largă de populații.
Obiectivul studiului
Considerând necesitatea validării unei versiuni a instrumentului într-o limbă nouă, obiectivul acestui studiu este de a examina proprietățile psihometrice ale versiunii portugheze braziliene a BDI-II3 în ceea ce privește fiabilitatea, criteriile și validitatea concurentă. Raportăm dovezi care susțin validitatea BDI-II în detectarea MDE-urilor și a suprapunerilor cu anxietatea și suferința psihologică, considerând SCID-I ca fiind standardul de aur.
Metode
Versiunea engleză a BDI-II a fost tradusă în portugheza braziliană de către doi cercetători bilingvi (Y.P.W. și C.G.) de la Universitatea din São Paulo și tradusă înapoi de către un vorbitor nativ. Echivalența semantică a fost discutată cu doi psihiatri clinicieni bilingvi. Ulterior, această versiune a fost comparată cu o traducere braziliană independentă care a fost elaborată de un psiholog clinician de la o altă universitate. Versiunea conciliată a fost supusă dezbaterii unui panel de experți format dintr-un psihiatru clinic, doi psihologi clinicieni și un psihofarmacolog, toți fiind profesioniști calificați în ceea ce privește instrumentele psihometrice și având experiență clinică în afecțiunile depresive. Această versiune a fost supusă unei noi retrotraduceri. Înainte de aplicarea instrumentului la eșantioanele țintă, BDI-II a fost testat în mod pilot cu 20 de studenți la medicină, în scopuri de debriefing cognitiv. Prin urmare, versiunea actuală diferă ușor de versiunea portugheză anterioară a BDI-II care a fost propusă în Portugalia.4
Participanți
Au fost extrase două eșantioane independente pentru a documenta diferite proprietăți psihometrice ale BDI-II: un eșantion de studenți, pentru fiabilitatea retestării, și un eșantion din comunitate pentru a stabili cel mai bun punct de tăiere pentru și validitatea BDI-II cu criterii externe.
Eșantionul 1
BDI-II a fost administrat la 60 de studenți la medicină de la Universidade de São Paulo (vârsta medie = 24,6 ani, SD = 1,2, interval = 22-26, cu 51% femei). Studenții au completat BDI-II,3 Chestionarul de autoevaluare (SRQ-20),5 și scala K106 în sala de clasă, în două ocazii, cu o durată medie a intervalului de 15 zile.
Eșantionul 2
Subiectiv, un eșantion de conveniență de 182 de participanți adulți extras dintr-un sondaj de gospodărie bazat pe populație din zona metropolitană din São Paulo7 a completat BDI-II,3 SRQ-20,5 și scala K106 la Institutul de Psihiatrie. Indiferent de starea lor de sănătate mintală sau fizică, participanții locuiau în gospodăria lor la momentul evaluării. Vârsta medie a acestui eșantion care locuia în comunitate a fost de 41 de ani. (SD = 10,8, interval = 20-60), numărul mediu de ani de educație a fost de 9,4 (SD = 3,9, interval = 2-19), iar 102 participanți au fost de sex feminin (56%). Toți participanții au fost supuși unor interviuri față în față care au folosit interviul clinic structurat (SCID-I)8 ancorat cu Clinical Global Impression (CGI),9 Montgomery-Åsberg Depression Rating Scale (MADRS),10 și Hamilton Anxiety Scale (HAM-A).11
Măsuri
BDI-II2,3 constă în 21 de seturi de afirmații despre simptomele depresive din ultimele 15 zile, care sunt evaluate pe o scală ordinală de la 0 la 3, obținându-se scoruri totale de la 0 la 63. Pragurile sugerate1 pentru nivelurile de severitate au fost următoarele: 0-13, depresie minimă/fără depresie; 14-19, depresie ușoară; 20-28, depresie moderată; și 29-63, depresie severă.
Au fost aplicate consecutiv următoarele instrumente de comparație pentru a evalua în continuare validitatea bazată pe criterii a BDI-II:
1) Structured Clinical Interview for DSM-IV Axis I Disorders (SCID-I)8 și Clinical Global Impression Scale (CGI)9
2) Montgomery-Åsberg Depression Rating Scale (MADRS)10
3) Hamilton Anxiety Scale (HAM-A)11
4) Scala de suferință psihologică Kessler (K10)5
5) Chestionarul de autoevaluare (SRQ-20)6
Acest studiu a fost aprobat de Comitetul de Etică al Consiliului Spitalului Universitar și s-a obținut consimțământul informat în scris de la participanți înainte ca aceștia să intre în studiu.
Strategia de analiză a datelor
S-au calculat analizele descriptive, corelația intraclasă (ICC) a eșantionului de studenți și coeficientul de consistență internă (alfa Cronbach) al BDI-II al eșantionului comunitar. Ulterior, au fost efectuate analize de detectare a semnalelor în raport cu diagnosticele SCID-I/MDE pentru toate scorurile posibile ale BDI-II prin construirea curbei Receiver Operating Characteristics (ROC). Au fost calculate valoarea predictivă pozitivă (PPV), valoarea predictivă negativă (NPV) și procentul de clasificare eronată. După clasificarea subiecților în subgrupuri depresive și non-depresive în funcție de cel mai bun prag, au fost calculate corelațiile lui Spearman ale clasificării și CGI.
Au fost calculate corelațiile lui Pearson între BDI-II și instrumentele psihometrice. Analiza funcției discriminante a fost executată în funcție de nivelul de severitate al BDI-II folosind o funcție discriminantă canonică pentru a prezice apartenența la categoria nivelului de severitate și folosind diagnosticul SCID-I/MDE ca și criteriu. Toate analizele au fost efectuate utilizând SPSS 14.0, cu un nivel de semnificație de 0,05 pentru testele cu două cozi.
Rezultate
Ceficientul ICC pentru fiabilitatea retestării BDI-II pentru eșantionul de studenți a fost de 0,89 (95%CI 0,82-0,93). Coeficientul alfa al lui Cronbach al BDI-II pentru eșantionul comunitar a fost de 0,93, iar alfa a fost de 0,92 și, respectiv, 0,93 pentru subgrupurile de bărbați și femei. Corelația item-total a variat de la 0,44 la 0,73, indicând o omogenitate satisfăcătoare a itemilor pentru evaluarea construcției subiacente.
Scorul mediu și deviația standard (SD) a fiecărui item BDI-II sunt afișate în tabelul 1 pentru eșantionul total și separate pe sexe. Bărbații au obținut scoruri semnificativ mai mici decât femeile (7,88 vs. 11,43; F = 5,05; p < 0,05).
Toate scorurile posibile ale BDI-II au fost comparate cu cazurile din SCID-I/MDE (Tabelul 2). Cel mai bun punct de separare a fost 10/11. Acest prag a arătat o sensibilitate de 70% și o specificitate de 84,4%. În plus, PPV a fost de 84,3%, NPV a fost de 77%, iar rata de clasificare greșită a fost de 23,1%. Aria de sub curba ROC a indicat că instrumentul a putut discrimina 82,1% (95%CI 75-89) din cazurile de MDE, demonstrând o acuratețe substanțială.
Când s-a adoptat un cut-off de 10/11, 121 de subiecți au fost clasificați ca fiind nedeprimați (BDI < 10) și 61 au fost clasificați ca fiind deprimați (BDI > 10). Proporțiile scorurilor CGI au fost după cum urmează: 87,6% dintre indivizii non-deprimați au fost clasificați ca fiind „nu bolnavi/minimal bolnavi” (CGI 1-3), iar 64,6% dintre subiecții deprimați au depășit nivelul „moderat bolnav” (CGI 4-7). CGI a fost corelat cu scorul BDI-II și cu clasificarea dihotomică 10/11 a depresiei (rho = 0,67, p < 0,05).
Adoptând diagnosticul de MDE ca și criteriu și pragul de severitate sugerat, cea mai bună performanță de discriminare a BDI-II a fost observată între indivizii cu „depresie minimă/nicio depresie” (scoruri 0-13) și cei cu depresie „foarte severă” (scoruri 29-63), care au fost 81,1% și, respectiv, 85,7%. Capacitatea predictivă globală a cazurilor clasificate corect a fost de 65,4%.
În ceea ce privește validitatea concurentă, corelațiile dintre BDI-II și SRQ-20 au fost de 0,67 și, respectiv, 0,89 pentru eșantioanele de studenți și comunitate. De asemenea, corelațiile cu K10 au fost de 0,63 și 0,93. Corelația cu MADRS a fost de 0,75, iar cea pentru HAM-A a fost de 0,66 în eșantionul comunitar.
Discuție
Acest studiu oferă primele date privind performanța psihometrică a versiunii portugheze braziliene a BDI-II într-o populație non-clinică. Instrumentul a prezentat o stabilitate temporală și a fost coerent din punct de vedere intern și valid pentru prezicerea prezenței simptomelor depresive. În timp ce majoritatea studiilor au evaluat eșantioane de studenți, datele noastre principale, împreună cu interviurile clinice, provin de la adulți din comunitate cu o gamă largă de vârste și niveluri educaționale. Semnificația scorului de autoevaluare a depresiei a fost, de asemenea, corelată cu o evaluare clinică a severității.
Fiabilitatea versiunii portugheze braziliene este similară cu coeficienții originali raportați pentru versiunea americană.2 În general, consistențele interne ale versiunilor diverse din punct de vedere lingvistic ale BDI-II au fost descrise ca fiind bune până la excelente. Cel mai probabil, această similaritate reflectă construcția robustă care stă la bază și afișează calitatea reprezentativă a itemilor din chestionarul revizuit. Valoarea coeficientului pentru datele braziliene de aproximativ 0,90 susține stabilitatea acestuia, iar acest coeficient este comparabil cu cele raportate pentru versiunile în engleză și spaniolă,12 turcă,13 și islandeză.14
Ca și în majoritatea investigațiilor publicate despre BDI-II, un efect al genului a apărut în mod constant în scorul total. Prejudiciul de gen al BDI-II se regăsește invariabil în instrumentele utilizate pentru evaluarea depresiei, iar această prejudecată merită investigată în viitor.
Există o controversă în literatura de specialitate cu privire la intervalele de cut-score utilizate pentru a clasifica persoanele cu depresie ușoară, moderată și severă.1 Adoptând recomandarea lui Kendall (10/11 pentru disforie și 15/16 pentru depresie ușoară), Dozois et al.15 au găsit o sensibilitate de 71% și o specificitate de 88%. Cu toate acestea, cut-off-urile mai ridicate de 13/14 și 20/21 au îmbunătățit sensibilitatea la 81% și specificitatea la 92%. Recent, Shean et al.16 au arătat că pragul de 18/19 este un indicator adecvat de specificitate (84,4% până la 100%) pentru depresia moderată până la severă.
Punctul nostru de tăiere de 10/11 este similar cu pragurile studiilor canadiene15 și turcești.13 În schimb, sensibilitatea scade la 58,3 % și există o mică creștere a specificității (87,7 %) atunci când pragul de detectare a depresiei ușoare este mărit la 13/14.2 Mai mult, cu un prag mai ridicat (de exemplu, 20/21), se observă o sensibilitate inacceptabilă și o specificitate ridicată. Dacă se adoptă pragul sugerat de 26/27 pentru depresia severă2 , sensibilitatea devine prea banală pentru detectarea depresiei (21,7%). Pragul 10/11 al acestei versiuni portugheze braziliene funcționează bine în predicția binară pentru 82% din cazurile de depresie față de cele de non-depresie. Deși capacitatea de predicție pentru diferite niveluri de severitate este acceptabilă, aceasta este mai mică decât valoarea de 87% din studiul islandez.14
BDI-II a demonstrat corelații ridicate cu instrumentele aplicate simultan. În literatura de specialitate, suprapunerea dintre constructul evaluat de BDI-II și scalele comune utilizate pentru depistarea depresiei (de exemplu, MADRS, HAM-D) a variat între 0,69 și 0,86. În investigația noastră, BDI-II a prezentat, de asemenea, corelații bune cu scalele de psihopatologie generală, cum ar fi K10 și SRQ-20.
Trebuie remarcate unele puncte slabe ale acestui studiu. Eșantionul a fost evaluat într-un cadru de îngrijire a sănătății, ceea ce poate influența rezultatele. Este posibil ca participanții să își fi exagerat simptomele pentru a obține tratament pentru probleme de sănătate. Cu toate acestea, rezultatele noastre sunt comparabile majoritatea studiilor internaționale și asigură aplicabilitatea BDI-II la eșantioane non-clinice. În plus, este posibil ca adoptarea SCID-I ca și criteriu să fi îngreunat predicția, deoarece intervalul de timp al SCID-I îl depășește pe cel al BDI-II, care evaluează doar ultimele două săptămâni. Prin urmare, este posibil ca unele simptome depresive să se fi remis până la punctul de a fi nedetectabile prin chestionar. De asemenea, perioadele acoperite de instrumentele concurente (de exemplu, SRQ-20 și K10) depășesc, de asemenea, durata de timp acoperită de BDI-II.
Multă din validitatea de construct a BDI-II rămâne de demonstrat. Unii specificatori ai depresiei (de exemplu, cronicitatea, remisiunea și modelul simptomatic al prezentării atipice) ar trebui să fie investigați cu un design prospectiv și un eșantion mai cuprinzător. Aplicabilitatea BDI-II ar trebui să fie testată în eșantioane clinice de cazuri active de depresie, în anchete epidemiologice, în asistența medicală primară și în medii spitalicești generale. În concluzie, indicatorii de fiabilitate și validitate ai versiunii portugheze braziliene a BDI-II au fost satisfăcători și susțin utilizarea sa în populațiile non-clinice braziliene pentru a prezice depresia probabilă.
Recunoștințe
Fundația de Amparo à Pesquisa do Estado de São Paulo a sponsorizat acest proiect. Dr. YPW este beneficiarul grantului (Process # 2008/11415-9). Conselho Nacional de Pesquisa (CNPq) i-a sponsorizat pe Dr. CG și LHA. Recunoaștem implicarea editurii Casa do Psicólogo, care a avut amabilitatea de a furniza formularele BDI-II și a dat permisiunea de a le utiliza în Brazilia. De asemenea, suntem recunoscători Prof. Ronald C. Kessler, care a dat permisiunea de a utiliza instrumentul K10.
1. Asociația Americană de Psihiatrie. Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale. Ediția a 4-a. (DSM-IV). American Psychiatric Press. 1994.
2. Beck AT, Steer RA, Brown GK. BDI-II: Beck Depression Inventory Manual. Psychological Corporation. 1996.
3. Gorenstein C, Wang Y-P, Argimon IL, Werlang BSG. Manual do Inventário de depressão de Beck – BDI-II. Beck AT, Steer RA, Brown GK, editori. São Paulo: Editora Casa do Psicólogo. 2011.
4. Coelho R, Martins A, Barros H. Profiluri clinice care relaționează sexul și simptomele depresive în rândul adolescenților constatate prin Inventarul de depresie Beck II. Eur Psychiatry. 2002;17(4):222-6.
5. Harding TW, de Arango MV, Baltazar J, Climent CE, Ibrahim HH, Ladrido-Ignacio L, et al. Mental disorders in primary health care: a study of their frequency and diagnosis in four developing countries. Psychol Med. 1980;10(2):231-41.
6. Kessler RC, Andrews G, Colpe LJ, Hiripi E, Mroczek DK, Normand SL, et al. Scale scurte de screening pentru monitorizarea prevalențelor și tendințelor populației în ceea ce privește suferința psihologică nespecifică. Psychol Med. 2002;32(6):959-76.
7. Viana MC, Teixeira MG, Beraldi F, Bassani I de S, Andrade LH. Sao Paulo Megacity Mental Health Survey – un studiu epidemiologic bazat pe populație privind morbiditatea psihiatrică în zona metropolitană din Sao Paulo: obiective, proiectare și implementare pe teren. Rev Bras Psiquiatr. 2009;31(4):375-86.
8. First M, Spitzer R, Gibbon M, J W. Structured Clinical Interview for DSM-IV- TR Axis I Disorders, Research Version, Non-patient Edition (SCID-I/NP). Biometrics Research, Institutul Psihiatric de Stat din New York. 2002.
9. Guy W. Manual de evaluare ECDEU pentru psihofarmacologie. Revizuit Rockville,MD. 1976:218-22.
10. Montgomery SA, Asberg M. O nouă scală de depresie concepută pentru a fi sensibilă la schimbare. Br J Psychiatry. 1979;134:382-9.
11. Hamilton M. Evaluarea stărilor de anxietate prin rating. Br J Med Psychol. 1959;32(1):50-5.
12. Wiebe JS, Penley JA. O comparație psihometrică a Beck Depression Inventory-II în engleză și spaniolă. Psychol Assess. 2005;17(4):481-5.
13. Kapci EG, Uslu R, Turkcapar H, Karaoglan A. Beck Depression Inventory II: evaluarea proprietăților psihometrice și a punctelor de tăiere într-o populație de adulți din Turcia. Depress Anxiety. 2008;25(10):E104-10.
14. Arnarson TO, Olason DT, Smari J, Sigurethsson JF. Beck Depression Inventory Second Edition (BDI-II): proprietăți psihometrice la populația de studenți și pacienți islandezi. Nord J Psychiatry. 2008;62(5):360-5.
15. Dozois D, Dobson K, Ahnberg J. A psychometric evaluation of the Beck Depression Inventory-II. Psychol Assess. 1998;10(2):83-9.
16. Shean G, Baldwin G. Sensibilitatea și specificitatea chestionarelor de depresie pe un eșantion de vârstă universitară. J Genet Psychol. 2008;169(3):281-8.
Autor corespondent:
Dr. Wang, YP
Núcleo de Epidemiologia Psiquiátrica; Instituto de Psiquiatria do Hospital das Clínicas; Faculdade de Medicina da Universidade de São Paulo
Rua Dr. Ovídio Pires de Campos, no. 785; 3º. andar – Ala Norte – Sala 17
CEP: 05403-010; São Paulo, SP, Brazilia
Telefon/Fax: (+55 11) 2661-6976
E mail: [email protected]
Submitted on July 13, 2011; accepted on March 3, 2012
Submitted on July 13, 2011; accepted on March 3, 2012
.