Iată o întrebare pe care noi și cei din comunitatea noastră o luăm în considerare în fiecare zi: Cu toți banii care se alocă pentru găsirea unui leac pentru Parkinson, de ce nu am ajuns încă acolo? Așa că, atunci când am avut șansa de a sta de vorbă cu Pete Schmidt, membru al consiliului nostru de administrație și vicedecan la Școala de Medicină Brody și vicecancelar asociat pentru afaceri de reglementare în domeniul sănătății la Universitatea East Carolina, i-am adresat următoarea întrebare:
„Dacă înlocuirea dopaminei din creier prin Carbidopa/Levodopa ajută la reducerea și uneori la eliminarea completă a simptomelor Parkinsonului, de ce nu suntem mai aproape de găsirea unui leac? Este Parkinsonul cu adevărat cauzat de o lipsă de dopamină?”
Iată ce a spus:
În 1817, James Parkinson a scris articolul care a descris pentru prima dată boala, numit An Essay on the Shaking Palsy. Acest eseu, precum și înțelegerea noastră a bolii din primele zile până în anii 1970, s-a axat pe principalele simptome clinice ale bolii Parkinson care apar din modul în care boala afectează sistemul dopaminei, în special neuronii producători de dopamină din partea creierului numită substantia nigra, ceea ce înseamnă, în esență, „chestia neagră”, numită astfel în zilele în care anatomiștii doar tăiau cadavre și numeau ceea ce vedeau cu puțină înțelegere (și adesea greșită).
La sfârșitul anilor ’60 și în anii ’70, cercetătorii clinici și-au dat seama că pot trata Parkinsonul cu terapie de înlocuire a dopaminei. Parkinson era astfel o boală a dopaminei și, prin urmare, ne puteam concentra pe sistemul dopaminergic în tratamentele pentru Parkinson. Sfârșitul poveștii, nu-i așa?
Greșit.
Concentrarea pe dopamină pentru Parkinson este ca și cum ai spune că încălzirea globală este o problemă de temperatură. Răcirea aerului nu ar rezolva problema schimbărilor climatice, iar înlocuirea dopaminei nu vindecă Parkinsonul. Parkinson este în mare parte o boală a neuronilor, iar pentru a opri/rezolva/cura Parkinson, trebuie să oprim boala să îmbolnăvească neuronii.
Neuronii sunt îmbolnăviți prin poluarea cu o cantitate prea mare de o proteină numită alfa-sinucleină. Această proteină pare să afecteze în principal neuronii dopaminergici în Parkinson, dar, pe măsură ce boala avansează, poate afecta și alți neuroni.
Tratarea sistemului dopaminergic este esențială pentru a ajuta persoanele cu Parkinson să facă față simptomelor lor. Cu toate acestea, concentrarea pe sistemul dopaminergic sau pe alte caracteristici motorii ale Parkinsonului este o distragere a atenției de la eforturile de a „vindeca” Parkinsonul.
De ce?
În timp ce reparăm, suplimentăm sau susținem sistemul dopaminergic, boala continuă să progreseze lent în alte părți ale creierului. Exercițiile fizice aduc beneficii întregului creier, nu doar sistemului de dopamină. Prin urmare, avem nevoie de tratamente mai multe și mai bune care să funcționeze așa cum funcționează exercițiile fizice, nu doar de tratamente mai multe și mai bune care să funcționeze așa cum funcționează Sinemet.
Am mai multe întrebări pentru Pete și vă vom împărtăși răspunsurile sale în curând.
Despre Pete Schmidt
Peter Schmidt, Ph.D., este vicedecan la Școala Brody de Medicină a Universității East Carolina din Greenville, Carolina de Nord, o parte a sistemului UNC. Din 2009 până în aprilie 2018, Dr. Schmidt a ocupat funcția de vicepreședinte senior și director de cercetare și director clinic la Parkinson’s Foundation, unde a supervizat inițiativele de cercetare, educație și informare. În timpul mandatului său la Parkinson’s Foundation, Dr. Schmidt a condus, în calitate de cercetător principal, Parkinson’s Outcomes Project de la lansare până la cel de-al 10.000-lea subiect recrutat, cel mai mare studiu clinic realizat vreodată în domeniul bolii Parkinson, desfășurat în 30 de centre medicale academice. Proiectul Parkinson’s Outcomes Project a fost conceput pentru a identifica cele mai bune practici în îngrijirea bolnavilor de Parkinson, dar a servit drept platformă pentru multe alte studii.
Dr. Schmidt este activ în cercetare, fiind specializat în intersecția dintre matematică și medicină, cu un interes special în cartografierea spațiilor n-dimensionale ale datelor clinice. Schmidt este consilier pentru mai multe inițiative guvernamentale, industriale și ale unor fundații. El a fost implicat în mai multe inițiative de calitate la scară națională, inclusiv în cadrul Forumului Național pentru Calitate din SUA și al Rețelei Fresco din Italia. Schmidt are angajamente recente sau actuale de consultanță în domeniul senzorilor purtabili, al telemedicinei și al monitorizării la distanță și al proiectării studiilor clinice. El a contribuit la publicațiile AHRQ și Commonwealth Fund și a fost invitat ca vorbitor la NIH și la diverse conferințe internaționale pentru pacienți și profesioniști. Anterior, Schmidt a lucrat în domeniul finanțelor corporative axate pe inovarea în domeniul sănătății, a creat sisteme de gestionare a bolilor cronice și a fost director de operațiuni al unei întreprinderi comune a Oxford, Stanford și Yale care oferă educație online. Cu studii la Harvard și Cornell, a avut o bursă la Spitalul de Chirurgie Specială din New York.
.