Ruptura ligamentului încrucișat cranian (CCL) Simptome și opțiuni de tratament pentru câini și pisici

author
5 minutes, 10 seconds Read

Ruptura ligamentului încrucișat cranian (CCL) este ruperea unui ligament important din articulația înțepenită (genunchi), care duce la instabilitate articulară parțială sau completă, durere și șchiopătare. Ligamentele rupte se retrag, nu se vindecă și nu pot fi reparate complet. Dacă leziunea nu este tratată, deseori rezultă leziuni ale țesuturilor conjunctive și boli articulare degenerative.

LCC se atașează la femur (osul coapsei), traversează articulația șoldului și se atașează la tibie (osul tibiei). LCC menține tibia în poziție și previne rotația internă și hiperextensia. Meniscul (fibrocartilaj situat între femur și tibie) absoarbe impactul și oferă o suprafață de alunecare între femur și platoul tibial. Meniscul medial se poate rupe atunci când genunchiul este instabil din cauza unei rupturi a LCC.

Ruptura LCC este una dintre cele mai frecvente leziuni ortopedice la câini și este cea mai frecventă cauză a bolii articulare degenerative la nivelul articulației înjunghierii. Ruptura LCC apare la câini de toate mărimile, dar este mai frecventă la rasele mari și uriașe. Ruptura LCC poate apărea și la pisici, dar cu o frecvență mai mică.

Debutul cronic (degenerare și ruptură, de obicei din cauza îmbătrânirii) apare în 80% din cazuri și se produce la câini cu vârsta cuprinsă între 5 și 7 ani. Debutul acut (ruptură cauzată de o leziune) este cel mai frecvent la câinii cu vârsta sub 4 ani. Ruptura cronică apare după ce ligamentul a degenerat odată cu vârsta. Fibrele slăbesc și se rup parțial, articulația devine instabilă și se dezvoltă boala articulară degenerativă. Un LCC parțial rupt se rupe în cele din urmă complet.

Simptomele de ruptură a LCC includ crepitus (zgomotul de pocnitură al oaselor care se freacă unele de altele), scăderea amplitudinii de mișcare, piciorul din spate întins atunci când este așezat (semnul șezutului), durere atunci când este atinsă articulația înotătoarei, reticență la exerciții, mobilitate sau extensie restricționată, rigiditate după exerciții, umflături, senzație de grosime sau fermitate a articulației și greutate deplasată pe o parte a corpului atunci când stă în picioare. Odată ce ligamentul este rupt, mișcarea articulației nealiniate cauzează daune suplimentare, inflamație, durere și, în cele din urmă, boală articulară degenerativă. Dacă meniscul este rupt, se poate auzi un pocnet sau o pocnitură atunci când animalul merge.

Diagnosticul include un examen clinic și istoricul medical (informații despre șchiopătare și leziuni). Medicul veterinar testează amplitudinea de mișcare a articulației. Semnul sertarului cranian este definitiv pentru diagnosticarea rupturii LCC. Este posibil să fie necesară anestezia pentru a mișca membrul în măsura necesară, deoarece durerea provocată de o ruptură a LCC poate fi severă, iar tensiunea musculară poate restricționa mișcarea articulației. Radiografia (raze X) poate sugera, dar nu poate confirma, o ruptură parțială sau o ruptură completă

Tratamentul rupturii LCC are ca scop ameliorarea durerii și creșterea utilizării și a mobilității. Tratamentul conservator (controlul greutății, repaus, medicație) este adesea combinat cu intervenția chirurgicală, dar poate fi utilizat singur pentru câinii care cântăresc mai puțin de 25 de kilograme și pentru pisici. Cu toate acestea, șchiopătarea poate continua până la repararea chirurgicală și este de așteptat o progresie mai rapidă a artritei.

Chirurgia este tratamentul preferat la câinii de peste 25 de kilograme. Este posibil să nu restabilească complet funcția, dar oferă rezultate bune dacă este efectuată în termen de câteva săptămâni de la leziune. Intervenția chirurgicală va încetini, dar nu va opri, boala articulară degenerativă (artrită). Mai multe proceduri chirurgicale sunt disponibile cu bune rezultate. Expertiza chirurgului, precum și mărimea și tipul câinelui determină tehnica chirurgicală folosită pentru a înlocui funcția ligamentului rupt.

În tehnica de imbricație extracapsulară, o sutură grea de nailon este plasată de-a lungul articulației, începând de la aspectul exterior al femurului și încercuind creasta tibială – în esență, înlocuind LCC. În săptămânile de după operație, se formează țesut cicatricial, asigurând o stabilitate suplimentară a articulației.

În cadrul osteotomiei de nivelare a platoului tibial (TPLO), biomecanica articulației șoldului este modificată pentru a face ca LCC să nu mai fie necesară pentru stabilitatea articulației. Modificarea chirurgicală a unghiului platoului tibial împiedică alunecarea femurului de pe tibie. Mulți câini pot mișca membrul în decurs de o săptămână, iar timpul de recuperare este de obicei scurt. Se pare că această operație complexă are rezultate bune la câinii care cântăresc mai mult de 35 de kilograme.

În ambele proceduri, meniscul este evaluat și, dacă este deteriorat, este îndepărtat.

După operație, animalul de companie trebuie să fie izolat și activitatea strict limitată timp de câteva săptămâni. Dieta trebuie modificată pentru a preveni creșterea în greutate. Inițial, animalului de companie i se permite să iasă afară doar pentru a elimina. Exercițiile ulterioare pot fi crescute treptat după o monitorizare de 6 săptămâni. Activitatea normală se reia de obicei la 2-3 luni după operație.

Până la 15% dintre pacienți necesită o intervenție chirurgicală suplimentară pentru a repara leziunile meniscului. Până la 40% dintre câini au ruptură a LCC la celălalt picior posterior în termen de 18 luni după operație. Dacă se rupe LCC în cealaltă articulație a șoldului, intervenția chirurgicală este amânată până când articulația reparată se recuperează complet. Prognosticul este bun spre excelent, funcția completă fiind restabilită în peste jumătate din cazuri. Prezența bolii articulare degenerative afectează negativ prognosticul pe termen lung.

Animalele de companie pot continua să se confrunte cu rigiditate și șchiopătare după exerciții fizice viguroase, în special dacă este prezentă o boală articulară degenerativă avansată.

Informații suplimentare referitoare la Ruptura ligamentului încrucișat cranian (și alte afecțiuni chirurgicale comune la câini și pisici) pot fi găsite pe site-ul web al Colegiului American al Chirurgilor Veterinari.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.