12 poezii pe care fiecare copil și adult ar trebui să le memoreze și să le știe pe de rost

Care sunt cele mai bune poezii de memorat pentru copii? Citește mai departe pentru a descoperi poezii pe care fiecare copil (și adult) ar trebui să le știe pe de rost!

Vrei să incluzi memorarea poeziei în viața ta de zi cu zi, dar nu știi sigur de unde să începi.

Vrei ca inimile copiilor tăi să fie pline de cuvinte melodioase și gânduri profunde, dar nu știi cum să alegi o poezie și să începi.

Iată cele 12 poezii pe care cred că toată lumea – copil și adult – ar trebui să le știe pe de rost!

Să știi pe de rost… nu doar să memorezi

De ce spun „să știi pe de rost”, și nu doar „să memorezi”?

Pentru că se pot regurgita cuvinte fără ca ele să se afunde în suflet.

Cunoașterea intimă a unei poezii te face să te gândești la ea în profunzime, să o iubești bine și să o porți mereu cu tine.

12 poezii pe care fiecare copil și adult ar trebui să le știe…pe bune?

Cine a murit și m-a făcut regină?

Evident, acestea nu sunt cele mai bune poezii din toate timpurile.

(Neapărat. Adică, sincer, aș putea să mă bat la duel cu tine pentru unele dintre ele.)

Dar sunt unele dintre preferatele mele. Sunt poezii pe care eu și copiii mei le-am cunoscut, le-am memorat și le-am iubit în propria noastră casă. Și ele acoperă toată gama de experiențe umane.

Considerați-le un punct de plecare. Simțiți-vă liberi să vă alegeți propriile poezii, sau să disprețuiți lista mea în întregime.

(Um, dar acum serios. Să scapi de Homer? Chaucer? Tennyson? Uh. Da. Să ne duelăm.)

Poemele nu sunt toate la fel

Câteva poezii sunt prostești. Unele sunt pline de nostalgie. Unele sunt pline de dragoste. Unele sunt deznădăjduitoare.

Câteva sunt ușoare, altele sunt dificile.

Câteva ar putea fi chiar puțin tulburătoare.

Dar tu nu știi toate înălțimile și adâncimile la care tu sau copiii tăi veți fi chemați. Nu știți când ar putea avea nevoie să înveselească o inimă abătută sau să persevereze într-o încercare. Umpleți-le inimile… umpleți-vă inima… cu cuvintele lirice de frumusețe care se găsesc în poezia bună!

{Acest articol conține link-uri afiliate. Vă rugăm să vedeți disclaimer.}

Începeți aici, dar nu vă opriți aici… sunt atât de multe alte poezii de care să vă bucurați

Începeți cu aceste poezii pentru copii de memorat. Copiați-le pe cele pe care le alegeți și folosiți-le pentru ora de dimineață sau pentru munca de memorie din acest an. Sau alăturați-vă mie în Anul de lucru cu memoria: 52 de săptămâni de videoclipuri gratuite și resurse imprimabile!

Dar nu vă opriți aici.

Nu sunteți siguri unde să mergeți mai departe? Nu rămâneți niciodată fără poezii de memorat pentru copii cu această listă de 100 dintre cele mai bune poezii pe care să le memorați acasă!

Există mult mai multe poezii minunate pe care să le citiți și să le iubiți și să le ascultați și să le țineți secrete în adâncurile inimii voastre. Am o ultimă listă de cărți de poezie doar pentru tine!

Ești gata?! Să mergem să memorăm niște poezii!!!

12 poezii pentru copii de memorat

1. „Nothing Gold Can Stay”, Robert Frost
2. „Ozymandias”, Percy Bysshe Shelley
3. „Charge of the Light Brigade”, Alfred, Lord Tennyson
4. „Iliada” (versurile de început), Homer
5. „Jabberwocky,” Lewis Carroll
6. „Death Be Not Proud”, John Donne
7. Prologul la Poveștile din Canterbury, Geoffrey Chaucer
8. „Casey at the Bat”, Ernest Lawrence Thayer
9. „My Shadow”, Robert Louis Stevenson
10. Psalmul 139:1-13
11. „Distrugerea lui Sennacherib”, Lord Byron
12. Sonetul 116, William Shakespeare

Nimic din aur nu poate rămâne

de Robert Frost

Primul verde al naturii este aurul,
Cea mai greu de ținut nuanța ei.
Her early leaf’s a flower;
But only so a hour.

Then leaf subsides to leaf.
So Eden sanked to grief,
So dawn goes down to day.
Nothing gold can stay.

Ozymandias

de Percy Bysshe Shelley

Am întâlnit un călător de pe un tărâm antic,
care spunea-„Două picioare vaste și fără trunchi de piatră
Stau în deșert. . . . Lângă ele, pe nisip,
Pe jumătate scufundat zace un chip sfărâmat, a cărui încruntare,
Și buză încrețită, și rânjet de rece poruncă,
Spune că sculptorul său a citit bine acele pasiuni
Ce încă supraviețuiesc, întipărite pe aceste lucruri fără viață,
Mâna care le-a batjocorit și inima care le-a hrănit;
Și pe piedestal, apar aceste cuvinte:
Numele meu este Ozymandias, Regele Regilor;
Priviți lucrările mele, Puternici, și disperați!
Nu mai rămâne nimic în afară de ele. În jurul descompunerii
Acelei colosale epave, nemărginită și goală
Nisipurile singuratice și plane se întind departe.”

The Charge of the Light Brigade

de Alfred, Lord Tennyson

I
O jumătate de leghe, o jumătate de leghe,
O jumătate de leghe mai departe,
Toate în valea morții
Călătoreau cei șase sute.
„Înainte, Brigada ușoară!
Încărcați pentru tunuri!”, a spus el.
În valea Morții
Călătoreau cei șase sute.

II
„Înainte, Brigada ușoară!”
Era vreun om consternat?
Nu chiar dacă soldatul știa
Cineva a greșit.
Nu aveau ce să răspundă,
Nu aveau de ce,
Nu aveau de ce,
Nu aveau decât să facă și să moară.
În valea Morții
Călătoreau cei șase sute.

III
Canion la dreapta lor,
Canion la stânga lor,
Canion în fața lor
Voleau și tunau;
Înfundați cu împușcături și obuze,
Călăreau curajoși și bine,
În fălcile Morții,
În gura iadului
Călătoreau cei șase sute.

IV
Și-au arătat toate săbiile goale,
Și-au fulgerat când s-au întors în aer
Sabordându-i pe artileriști acolo,
Încărcând o armată, în timp ce
Toată lumea se mira.
Punși în fumul bateriei
Drept prin linia pe care au spart-o;
Cossacul și rusul
Se prăbușeau de la lovitura de sabie
Dărâmat și sfărâmat.
Apoi s-au întors, dar nu
Nici cei șase sute.

V
Canionul la dreapta lor,
Canionul la stânga lor,
Canionul în spatele lor
Voleau și tunau;
Înfundați cu împușcături și obuze,
În timp ce calul și eroul cădeau.
Cei care luptaseră atât de bine
Au trecut prin fălcile Morții,
Înapoi de la gura iadului,
Tot ce-a mai rămas din ei,
Rămăseseră din șase sute.

VI
Când poate gloria lor să se stingă?
O, încărcătură sălbatică ce-au făcut!
Toată lumea s-a mirat.
Cinste încărcăturii pe care au făcut-o!
Cinste Brigăzii ușoare,
Nobile șase sute!

Iliada

de Homer (traducere de Robert Fitzgerald)

(Iată primele 6 rânduri pentru a vă da o idee. Le-am învățat pe primele 16, care se găsesc aici. Îmi place traducerea lui Homer de către Fitzgerald!)

Mânia să fie acum cântecul tău, nemuritorule,
Mânia lui Akhilleus, blestemată și ruinătoare,
care a provocat ahaienilor pierdere peste pierdere amară
și a înghesuit sufletele curajoase în subterane,
lăsând atâția morți -carii
pentru câini și păsări; și voia lui Zeus s-a făcut.

Jabberwocky

de Lewis Carroll

‘Twas brillig, and the slithy toves
Did gyre and gimble in the wabe;
All mimy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.

„Ferește-te de Jabberwock, fiul meu!
Fălcile ce mușcă, ghearele ce prind!
Ferește-te de pasărea Jubjub, și ferește-te de
Frumosul Bandersnatch!”

Și-a luat sabia vorpalină în mână;
De mult timp vrăjmașul manxomei îl căuta –
Atunci s-a odihnit lângă copacul Tumtum
Și a stat o vreme pe gânduri.

Și, în timp ce în gânduri ufturoase stătea,
Iar Jabberwock-ul, cu ochi de flacără,
Venea vâjâind prin pădurea de lalea,
Și râgâia cum venea!

Unu, doi! Unu, doi! Și trecând și trecând
Lama vâlvoială a trecut snicker-snack!
L-a lăsat mort, și cu capul lui
A plecat galopând înapoi.

„Și tu l-ai ucis pe Jabberwock?
Vino în brațele mele, băiatul meu bârlădean!
O zi fragedă! Callooh! Callay!”
El a chicotit de bucurie.

‘Twas brillig, and the slithy toves
Did gyre and gimble in the wabe:
All mimsy were the borogoves,
And the mome raths outgrabe.

Moartea nu fi mândră (Sfântul Sonet 10)

John Donne

Moarte, nu fi mândră, deși unii te-au numit
Puternică și înfricoșătoare, căci nu ești așa;
Pentru cei pe care crezi că-i răstorni
Nu muri, săraca Moarte, nici nu mă poți încă ucide.
Din odihna și somnul, care decât imaginile tale sunt,
Multă plăcere; apoi din tine mult mai mult trebuie să curgă,
Și cât mai curând cei mai buni oameni ai noștri cu tine se duc,
Restul oaselor lor și izbăvirea sufletului.
Ești sclavul sorții, al întâmplării, al regilor și al oamenilor disperați,
Și locuiești cu otrava, cu războiul și cu boala,
Și macul sau farmecele ne pot face să dormim la fel de bine
Și mai bine decât lovitura ta; de ce te umfli atunci?
Un somn scurt trecut, ne trezim veșnic
Și moartea nu va mai fi; Moarte, tu vei muri.

Prolog la Poveștile din Canterbury

Geoffrey Chaucer

Pe când Aprille cu umerii lui soote,
Ce droghte of March hath perced to the roote,
And bathed every veyne in swich licóur
Of which vertú engendred is the flour;
Chiar Zephirus eek cu frații săi de sudoare
Insuflețit are în fiecare holt și heeth
Copii de tandrețe, și yonge sonne
Avea în berbec jumătatea lui de curs y-ronne,
Și smale foweles face melodye,
Ce dorm toată noaptea cu ye deschis,
Așa îl pricinuiește Natúre în corăbiile sale,
Thanne lungesc oamenii să meargă în pelerinaje,
Și palmeres pentru a secera straunge strondes,
Pentru ferne halwes, kowthe in sondry londes;
Și mai ales, din toate comitatele ende
Din Engelond, la Caunterbury ei se duc,
Mărțișorul de fericire pentru a vedea,
Ce el a holpenit când au fost văzuți.

Casey la bâtă

Ernest Lawrence Thayer

Perspectivele nu erau strălucitoare pentru cei nouă din Mudville în acea zi;
Stacheta era de patru la doi cu o singură repriză de jucat.
Și atunci când Cooney a murit la prima bază, iar Barrows a făcut același lucru,
O tăcere bolnăvicioasă a căzut peste patronii jocului.

Câțiva rătăcitori s-au ridicat pentru a pleca în disperare profundă. Restul
S-au agățat de acea speranță care izvorăște veșnic în pieptul uman;
S-au gândit că dacă Casey ar putea doar să dea o lovitură la asta –
Am pune chiar și bani acum cu Casey la bâtă.

Dar Flynn l-a precedat pe Casey, la fel ca și Jimmy Blake,
Și primul a fost un lulu, iar al doilea a fost o prăjitură;
Așa că asupra acelei mulțimi lovite s-a așezat o melancolie sumbră,
Pentru că nu părea să existe prea multe șanse ca Casey să ajungă la bâtă.

Dar Flynn a dat o singură lovitură, spre uimirea tuturor,
Și Blake, mult disprețuitul, a smuls capacul de pe minge;
Și când praful s-a ridicat și oamenii au văzut ce se întâmplase,
Jimmy era în siguranță la a doua și Flynn la a treia.

Atunci din 5.000 de gâturi și mai mult s-a ridicat un strigăt puternic;
A răsunat în vale, a zăngănit în vale;
A bătut în munte și a dat înapoi pe câmpie,
Căci Casey, puternicul Casey, înainta spre bâtă.

Exista ușurință în felul lui Casey când a pășit la locul său;
Exista mândrie în ținuta lui Casey și un zâmbet pe fața lui Casey.
Și când, răspunzând la urale, și-a dat ușor jos pălăria,
Nici un străin din mulțime nu se putea îndoi că era Casey la bâtă.

Zece mii de ochi erau pe el când își freca mâinile cu pământ;
Cinci mii de limbi au aplaudat când le-a șters pe cămașă.
Apoi, în timp ce aruncătorul care se zvârcolea a măcinat mingea în șoldul lui,
Disprețul a strălucit în ochii lui Casey, un rânjet i-a curbat buza lui Casey.

Și acum sfera acoperită de piele venea în zbor,
Și Casey stătea acolo și o privea cu măreție arogantă.
Pe lângă bătăușul voinic, mingea gonea nestingherită-
„Ăsta nu e stilul meu”, a spus Casey. „Strike one”, a spus arbitrul.

Din băncile înnegrite de oameni, s-a auzit un vuiet înăbușit,
Ca bătaia valurilor de furtună pe un țărm îndepărtat.
„Omoară-l! Omorâți-l pe arbitru!”, a strigat cineva din tribună;
Și este probabil că l-ar fi omorât dacă Casey nu ar fi ridicat mâna.

Cu un zâmbet de caritate creștină, chipul marelui Casey a strălucit;
El a liniștit tumultul în creștere; a ordonat ca jocul să continue;
I-a făcut semn aruncătorului, și din nou sferoidul a zburat;
Dar Casey l-a ignorat în continuare, iar arbitrul a spus: „A doua lovitură.”

„Fraudă!” au strigat miile înnebunite, iar ecoul a răspuns fraudă;
Dar o singură privire disprețuitoare a lui Casey și publicul a fost îngrozit.
I-au văzut fața lui devenind severă și rece, i-au văzut mușchii încordați,
Și au știut că Casey nu va mai lăsa acea minge să treacă din nou.

Rânjetul a dispărut de pe buzele lui Casey, dinții lui sunt strânși în ură;
El lovește cu o violență crudă cu bâta pe placă.
Și acum aruncătorul ține mingea, și acum o lasă să plece,
Și acum aerul este spulberat de forța loviturii lui Casey.

Oh, undeva în acest tărâm favorit soarele strălucește strălucitor;
Undeva fanfara cântă, și undeva inimile sunt luminoase,
Și undeva oamenii râd, și undeva copiii strigă;
Dar nu există bucurie în Mudville – puternicul Casey a fost eliminat.

My Shadow

Robert Louis Stevenson

Am o mică umbră care intră și iese cu mine,
Și ce poate fi folositor pentru el este mai mult decât pot vedea.
Este foarte, foarte asemănător cu mine, de la călcâie până la cap;
Și-l văd sărind înaintea mea, când sar în patul meu.

Cel mai amuzant lucru la el este felul în care îi place să crească –
Nu deloc ca la copiii cum se cuvine, ceea ce e întotdeauna foarte încet;
Pentru că uneori se înalță mai înalt ca o minge de cauciuc de India,
Și uneori devine atât de mic încât nu mai e nimic din el.

Nu are nici o noțiune despre cum ar trebui să se joace copiii,
Și nu poate decât să mă facă de râs în toate felurile.
Sta atât de aproape de mine, că se vede că e un laș;
Mi-ar părea rușine să mă lipesc de asistentă cum se lipește umbra aia de mine!

Într-o dimineață, foarte devreme, înainte de răsăritul soarelui,
Mi-am ridicat și am găsit roua strălucitoare pe fiecare butonieră;
Dar umbra mea leneșă, ca un somnoros arțăgos,
Rămăsese acasă, în spatele meu, și dormea adânc în pat.

Psalmul 139:1-13

Doamne, Tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
Tu știi când mă așez și când mă scol;
Tu înțelegi gândul meu de departe.
Tu scrutezi calea mea și așternutul meu,
Și cunoști îndeaproape toate căile mele.
Chiar înainte de a fi un cuvânt pe limba mea,
Iată, Doamne, Tu le știi pe toate.

Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte,
Și ai pus mâna Ta peste mine.
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine;
Este prea înaltă, nu pot ajunge la ea.

Unde mă pot duce departe de Duhul Tău?
Oare unde pot fugi de prezența Ta?

Dacă m-aș înălța la cer, Tu ești acolo;
Dacă mi-aș face patul în Locuința morților, iată, Tu ești acolo.
Dacă aș lua aripile zorilor,
Dacă aș locui în partea cea mai îndepărtată a mării,
Chiar acolo mă va conduce mâna Ta,
Și dreapta Ta mă va apuca.
Dacă zic: „Cu siguranță întunericul mă va copleși,
Și lumina din jurul meu va fi noapte”
Chiar întunericul nu este întuneric pentru Tine,
Și noaptea este la fel de luminoasă ca ziua.
Tunericul și lumina sunt la fel pentru Tine.

Căci Tu ai format părțile mele lăuntrice;
Tu m-ai țesut în pântecele mamei mele.

Distrugerea lui Sennacherib

Lord Byron

Asirianul a coborât ca lupul pe turmă,
Și cohortele lui străluceau în purpură și aur;
Și strălucirea sulițelor lor era ca stelele pe mare,
Când valul albastru se rostogolește noaptea pe Galileea adâncă.

Ca frunzele pădurii când vara e verde,
Oastea aceea cu steagurile lor la apus se vedea:
Ca frunzele pădurii când toamna a suflat,
Oastea aceea a doua zi zăcea uscată și prăpădită.

Căci Îngerul Morții își întindea aripile în bătaia vântului,
Și sufla în fața vrăjmașului pe când trecea;
Și ochii celor adormiți deveneau mortali și reci,
Și inimile lor doar o dată au tresărit, și pentru totdeauna s-au liniștit!

Și acolo zăcea armăsarul cu nările larg deschise,
Dar prin ele nu se rostogolea suflarea mândriei sale;
Și spuma gâfâielii sale zăcea albă pe gazon,
Și rece ca stropii de valuri bătând stânca.

Și acolo zăcea călărețul deformat și palid,
Cu roua pe frunte și rugina pe platoșă:
Și corturile erau toate tăcute, steagurile singure,
Lăncile neînsuflețite, trâmbița neînsuflețită.

Și văduvele lui Asur se plâng cu glas tare,
Și idolii s-au sfărâmat în templul lui Baal;
Și puterea neamului, neîmpuținată de sabie,
S-a topit ca zăpada la privirea Domnului!

Sonetul 116

William Shakespeare

Nu-mi permiteți ca la căsătoria minților adevărate
Să admit impedimente. Iubirea nu este iubirea
Ce se alterează când găsește alterare,
Orice se îndoaie cu îndepărtătorul să înlăture.
Oh, nu! ea este un semn mereu fix
Ce privește furtunile și nu se clatină niciodată;
Este steaua pentru orice scoarță de baghetă,
Cea a cărei valoare e necunoscută, chiar dacă i se ia înălțimea.
Iubirea nu-i nebunul Timpului, chiar dacă buzele și obrajii roși
În compasul secerei sale încovoiate vin;
Iubirea nu se schimbă cu scurtele lui ore și săptămâni,
Dar o duce până la marginea osândei.
Dacă asta e eroare și pe mine mă dovedește,
Niciodată n-am scris, nici un om n-a iubit.

Ce poezii știi pe de rost? Includeți memorarea poeziei în viața de zi cu zi?

Aș vrea să aud de la voi! Veniți să vă alăturați conversației pe Facebook sau Instagram și spuneți-mi poezii preferate pentru copii de memorat și nu uitați să vă înscrieți în lista mea de e-mail!

Vreți mai multe poezii pentru copii de memorat? Consultați aceste alte resurse minunate de poezie

• Anul de lucru cu memoria (52 de săptămâni de recitări video și tipărituri…GRATUIT)
• Resurse pentru Luna Națională a Poeziei
• Ziua Poemului în buzunar (plus tipărituri gratuite)
• Explorarea lui Shakespeare cu copiii
• Ultima listă de cărți de poezie
• Nu rămâneți niciodată fără poezii pentru copii de memorat: 100 de poezii de memorat în timpul dimineții
• Cum să alegi cea mai bună lucrare de memorie
• Știi să faci Haiku?
• Scrierea liberă a poeziei
• Ce este Ora de dimineață?
• Facebook Live sharing 4 new poetry books I’m excited about
• YouTube playlist of my Year of Memory Work recitations

Vrei să asculți o conversație pe care am avut-o cu fiica mea despre poezie?

.