Fascia superficială: strat adiacent hipodermului. Fascia profundă: leagă mușchii între ei.
Alimentarea sangvină și nervoasă
Mușchii sunt organe puternic vascularizate — rată mare de activitate metabolică.
Nervii controlează sau modifică contracția musculară. Un nerv „motor” este orice nerv care inervează un mușchi. Mușchii scheletici au nevoie de o intrare de la un nerv pentru a se contracta. Mușchii cardiaci și cei netezi se pot contracta singuri (au o rată de contracție spontană intrinsecă), dar rata este controlată de nervi și hormoni.
Nervii senzoriali sunt de asemenea abundenți în mușchi – furnizează sistemului nervos informații despre contracția musculară și poziția articulației.
Firele musculare: monitorizează tensiunea/întinderea în interiorul mușchilor.
Cuplul excitație-contracție & Teoria filamentelor glisante
Mecanism prin care excitația membranei celulei musculare stimulează contracția celulei musculare.
Joncțiunea neuromusculară- 3 componente:
1) Terminalul axonului motor se interfațează cu celula musculară.
Terminalul neuronului motor are vezicule sinaptice care conțin neurotransmițătorul acetilcolină (ACh). ACh este eliberată prin stimulare nervoasă (potențial de acțiune nervoasă.
2) Fantă sinaptică: Spațiu prin care se difuzează transmițătorul.
3) Placa musculară terminală: Zonă specializată pentru recepția neurotransmițătorului. Placa terminală are receptori ACh: ACh se leagă de receptori — determină un potențial de placă terminală (EPP) și apoi un potențial de acțiune muscular. ACh-esterază: enzima de pe placa terminală care descompune ACh — inițierea impulsului muscular se termină.
Succesiunea evenimentelor la nivelul joncțiunii neuromusculare și cuplarea excitație-contracție.
1. Impulsul nervos (potențial de acțiune) ajunge la terminal și induce intrarea calciului în terminal prin intermediul canalelor de calciu deschise la tensiune.
2. Intrarea calciului stimulează exocitoza veziculelor umplute cu ACh.
3. ACh difuzează prin fanta sinaptică și se leagă de receptorii de ACh de pe placa terminală musculară.
4. Receptorii de ACh activează canalele ionice Na/K. Intrarea sodiului depolarizează placa terminală –generează potențialul plăcii terminale (EPP).
5. Membrana endplate-ului este adusă la tensiunea de prag și membrana celulei musculare adiacente generează un potențial de acțiune (impuls muscular)
6. Impulsul muscular: se deplasează de-a lungul sarcolemmei și apoi în miofibrile prin tubulii transversali;
7. Tubulii transversali transmit semnalul către reticulul sarcoplasmatic (R.S.) și R.S. eliberează calciu în miofibrile (inițiază contracția).
8. Filamentele de actină și miozină interacționează – alunecă unul pe lângă celălalt și celula musculară se scurtează. (Calciul se leagă de troponină — îndepărtează tropomiozina de la situsul activ de pe actină — miozina se poate lega acum de actină — capul miozinei deplasează filamentele de actină) Aceasta este teoria filamentelor glisante a contracției musculare.
ATP furnizează energie pentru curse. Capul miozinei este o ATPază în sensul că scindează ATP pentru a forma ADP și Pi, producând energie pentru mișcare.
Nota: miozina se găsește și în celulele nemusculare
ATP este de asemenea necesar pentru a desprinde actina de capul de miozină.
Lipsă de ATP — se instalează rigor mortis. Mușchii sunt rigizi deoarece filamentele de actină și miozină sunt reticulate.
Efect pe termen scurt.
Relaxare musculară: „Ce pune capăt contracției musculare?”
1. ACh este descompus de către ACh-esterază. Nu mai stimulează fibra musculară.
2. S.R. pompează calciul înapoi înăuntru – acest lucru folosește ATP!
3. Fără calciu prezent, troponina și tropomiozina blochează situsul activ de pe actină împiedică
formarea de punți încrucișate între actină și miozină.
4. Filamentele de actină și miozină revin la pozițiile inițiale.
Alte elemente ale contracției musculare
Relația lungime-tensiune: Bazată pe dispunerea filamentelor musculare. Semnificație istorică.
Contracția musculară izometrică vs izotonică
.